Icoana Întâmpinării Domnului
Icoana Întâmpinării Domnului este prezentă în orice catapeteasmă, în rândul icoanelor Praznicelor Împărăteşti sau separată, şi pusă pe analog (iconostas) pentru închinare de sărbătoarea praznicului; o mai întâlnim în frescele interioare ale bisericilor, în cadrul Sinaxarului sau, în cele exterioare, în cadrul Acatistului Maicii Domnului. Cele mai vechi omilii asociate acestui praznic vin dintr-un timp în care această sărbătoare, aşa cum este ea acum, nu era instituită. Este posibil ca textul evanghelic să fi fost citit în perioada Crăciunului sau la sărbătorirea Tăierii împrejur a lui Hristos. Spre sfârşitul secolului al IV-lea, în Ierusalim se instituise deja o sărbătoare la a 40-a zi de la Crăciun şi, de aici, se pare că s-a răspândit şi în alte biserici. La acest praznic se pune accent pe Întrupare şi, în special, pe întâlnirea Dumnezeului întrupat cu credinciosul Simeon, care reprezintă Legea Veche şi aşteptarea împlinirii profeţiilor; după ce a văzut împlinirea acestora, Simeon nu mai apare pentru că, după cum spun cântările litugice, el merge să răspândească Vestea cea bună morţilor.
Faptul Întâmpinării s-a petrecut, potrivit Evangheliei, în interiorul templului, în prezenţa a patru persoane: Maica Domnului, Dreptul Simeon, Dreptul Iosif şi Proorociţa Ana . În unele icoane, cum este cea din Acatistul Bunei Vestiri de la Moldoviţa, mai este înfăţişată şi a cincea persoană, care poate fi una din femeile de la templu, împreună-slujitoare ,, noaptea şi ziua în post şi rugăciune” cu Proorociţa Ana, care ,, aşteptau mântuire în Ierusalim”(Lc 2, 37). În alte icoane unde persoanele feminine sunt înfăţişate două sau trei împreună cu Maica Domnului, una din ele ar fi Sfânta Ana, mama Fecioarei Maria .
În centrul icoanei –compozitiei- este înfăţişată Sfânta Masă sau prestolul. Pruncul Iisus ţinut în braţele Dreptului Simeon, care se află în partea dreaptă a Prestolului, nu în faţa lui, pare că stă deasupra prestolului. De cealaltă parte a prestolului, în stânga, stau Maica Domnului şi Dreptul Iosif . Proorociţa Ana este înfăţişată fie împreună cu Maica Domnului şi dreptul Iosif, fie împreună cu dreptul Simeon, urmându-l din urmă potrivit cuvintelor: ,,şi venind ea în acel ceas...”(Lc 2, 38). În icoană mai este înfăţişat şi un baldachin care, la bisericile noastre, acolo unde este folosit, străjuieşte deasupra Sfintei Mese .
Potrivit Sfintei Scripturi care menţionează: ,, au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului”(Lc 2, 22), iconarii îl înfăţişează pe Mântuitorul-Prunc ţinut în braţele Dreptului Simeon, în dreptul sau mai ales deasupra Sfintei Mese, care, atât în sfânta Sfintelor a Templului Vechiului Testament, cât şi în Altarul bisericii din Noul Testament, este locul prezenţei personale a Lui Dumnezeu. Această prezenţă personală este mărturisită în Vechiul Testament prin cuvintele: ,, Acolo, între cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Mă voi descoperi ţie şi îţi voi grăi de toate, câte am a porunci prin tine fiilor lui Israel”(Iş. 25, 22). În Noul Testament, locul prezenţei personale a Lui Dumnezeu este tot pe Sfânta Masă din altar, unde se află Trupul Euharistic al Domnului Iisus Hristos. Iată de ce Mântuitorul, Pruncul, este înfăţişat de zugrav stand deasupra prestolului. Ca om-prunc, el a fost adus la templu ca să fie pus ,,înaintea Domnului”, al cărui loc de odihnă şi prezenţă este tocmai sfânta Masă, Prestolul din Sfântul Altar. De aceea, scena Întâmpinării prin înfăţişarea Pruncului deasupra prestolului, ia înfăţişarea faptului prezenţei lui Dumnezeu şi a întâlnirii omului cu Dumnezeu care se realizează în taina Euharistiei, în care de fapt se realizează mai mult decât o întâlnire: însăşi unirea omului cu Dumnezeu. Este o apropiere mult mai mare -maximă – faţă de cea de care s-au învrednicit drepţii Vechiului Testament, dintre care cel mai mult bătrânul Simeon: Astăzi Simeon primeşte în braţe pe Domnul slavei, pe care Moise mai înainte sub nor L-a văzut, în Muntele Sinai, când i-a dat tablele Legii” .
Zugrăvirea icoanei Întâmpinării fără prezența prestolului și a Pruncului în centrul icoanei ar reduce dumnezeiescul fapt la unul istoric, care s-a petrecut în timpul său, fără să arate că acest fapt, ca toate celelalte fapte ale Întrupării, se continuă în chip tainic în cadrul vietii liturgic al Bisericii, al cărei centru este Sfânta Liturghie care se săvârşeşte pe prestolul din Sfântul Altar.
Alegerea de a picta scena Întâmpinării Domnului petrecându-se în interiorul Templului este conform cu cuvintele Evangheliei care zice: ,,şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus…”(Lc. 2, 27). Dacă dreptul Simeon ar fi înfăţişat primind Pruncul fără ca mâinile lui să fie acoperite de o pânză, ar fi însemnat că el primeşte un prunc oarecare, aşa cum am fost şi noi la vârsta copilăriei noastre, şi nu pe Pruncul Iisus pe care trebuie să-L primim aşa cum a arătat proorocul Isaia (6, 7), prin mijlocirea cleştelui care, în Noul Testament, este înlocuit de un acoperământ de care ne folosim atunci când ne împărtăşim din Sfântul Potir.
Pr. Marius Botez
