Troița pe care am sfințit-o astăzi dorim să fie o mărturie și un testament. Să rămână peste generații mărturia credinței sfinte și adevărate primită de la cei dinaintea noastră. Credința puternică și tare că suntem locuitori vremelnici ai acestei lumi iar călătoria noastră trebuie să aibă drept țintă finală Împărăția Lui Dumnezeu și viața veșnică.
Preasfințite Părinte Episcop Vicar Nechifor Botoșăneanul
Preacucernice Părinte Protopop,
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
D-nule Primar, D-nule Viceprimar, D-nelor și D-nilor consilieri,
Iubiți credincioși și credincioase,
Pregătind momentul de astăzi – Slujba de sfințire a ansamblului de față m-am întrebat, pornind de la etimologia cuvântului troiță, folosit de noi referindu-ne la ceea ce am construit, dacă ceea ce s-a realizat aici se poate încadra în această definiție lexicală dar mai ales în semnificația adâncă spirituală pe care astfel de monumente au căpătat-o în creștinism.
În dicționarul explicativ substantivul troiță are următoarea definiție: ,,Cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții și uneori încadrată de o mică construcție), așezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment”. Pornind de la această definiție vom încerca împreună să deslușim ce titulatură este potrivită.
În cele mai multe cazuri atunci când ne referim la troiță gândul nostru se duce la slavonul "trojka”, ceea ce denumește monumentul crestin, arhetroița, a carei imagine privită cu evlavie de către stramoșii nostri, i-ar fi influențat pe cei care-i priveau închinându-se, să o asocieze cu Sfânta Treime, căci privirea unei troițe era urmată de însemnarea cu Sfânta Cruce și de închinarea la Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi. Deslușim astfel prima semnificație și primul model atribuite acestui monument. Strâns legată de Sfânta Cruce creștinul așează la loc de cinste alcătuiri din lemn sau piatră unde să-și poată manifesta evlavia și să ceară ajutor și protecție divină, locurile cele mai folosite pentru amplasarea toițelor fiind, răspântiile drumurilor, fântâni, proximitatea locuințelor, curtea bisericilor șa.
Aflat la intersecția drumurilor, creștinul alege direcția de mers spre locul unde vrea să ajungă, dar in același timp alege și calea cea mai potrivită pentru a ajunge acolo. În sens duhovnicesc omul care se află la o răspântie trebuie să aleagă calea. ,,Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14,6) spune Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Astfel pentru a urma calea către adevăr și viață, omul face o alegere. Drumul cel bun îl însoțește cu însemnarea semnului Sfintei Cruci rugându-se totodată să fie ferit de cursele vrăjmașului. Sfântul Antonie cel Mare, omul lui Dumnezeu, întemeietorul monahismului, a zis: „Am văzut în vedenie cursele diavolului întinse peste tot pământul și am întrebat oftând: «Care va fi scăparea noastră?». Și am auzit voce nevăzută zicând: «Smerenia. Închinându-se creștinul se smerește și se predă cu totul voii Lui Dumnezeu. Și scăpând astfel de cursele întortocheate ale satanei celui viclean și de toate uneltirile acestuia, și izbăviți prin smerenie și pocăință, cu ajutorul și harul lui Dumnezeu ajunge fără ocolișuri și fără primejdii la destinația finală care este Împărăția Lui Dumnezeu și viața de veci cea nesfârșită.
Calea presupune în același timp și jertfă. De la efortul fizic până la atingerea obiectivului, în fața omului se aștern nenumărate greutăți. „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”, (Ioan 16:33). ne încurajează prin cuvintele Sfintei Scripturi Domnul Iisus Hristos, Cel care este modelul suprem de jertfă prin Răstignirea Sa pe Cruce. Din jertfa mântuitoare a Domnului, meșterul făuritor de troițe, a ales să sculpteze sau să picteze scena Răstignirii Domnului, amintindu-ne că, oricât de mari sau grele sunt încercările pe cale, nu se vor ridica niciodată la înălțimea jertfei Mântuitorului.
Revenind la definiția noastră am stabilit până acum că o troiță este o cruce de lemn sau piatră împodobită cu sculptură sau pictură, ceea ce și noi avem așezată în interiorul acestei construcții. Mai departe dicționarul completează spunând că această Cruce este încadrată deseori într-o construcție mai mare sau mai mică pentru protecție împotriva intemperiilor vremii.
Aceste construcții pot lua forma unor acoperișuri simple sau ajung să fie adevărate bijuterii arhitecturale, mici Biserici în miniatură, semne ale credinţei nestrămutate şi al rezistenţei în timp, împodobite cu icoane pictate reprezentând momente din istoria mântuirii, din Sfânta Scriptură sau chipuri ale Măntuitorului, Maicii Domnului sau sfinților la care credincioșii au mare evlavie.
Icoana este o prezenţă a celui înfăţişat în ea: a Mântuitorului Hristos, a Maicii Domnului sau a sfinţilor. Prezenţa chipului unei persoane este, într-o măsură, prezenţa respectivei persoane. Chipul ne pune în legătură cu persoana pe care o reprezintă, ne ajută să ne ducem cu gândul la ea, sau mai curând aduce persoana respectivă în faţa noastră, lângă noi, ne înlesneşte o întâlnire cu ea. Prin urmare, icoana ne ajută să ne rugăm mai bine, pentru că ne ajută să intrăm mai uşor în legătură cu Dumnezeu, să-L vedem în persoana Mântuitorului Hristos, să simţim prezenţa Maicii Domnului şi a sfinţilor pe care îi dorim împreună-rugători cu noi şi pentru noi.
În sfârșit, o altă însușire a unei troițe este legarea ei de un eveniment sau moment important din viața credinciosului sau a comunității: naștere, moarte, război, cataclisme naturale. În conștiința poporului nostru românesc și creștinesc, o mare parte din troițe aduc aminte de înaintașii noștri eroi, cei care au stabilit hotarele gliei și care s-au jertfit pentru a păstra limba și credința strămoșească. Stropit cu sîngele străbunilor pământul românesc este o carte de istorie permanent deschisă și la îndemână, pe care tot mai puțini dintre noi ajungem să o răsfoim, darmite să înțelegem care ne sunt datoriile și obligațiile noastre față de moștenirea primită. Suntem de multe ori tentați să ne concentrăm exclusiv pe prezentul cotidian și pe viitorul din ce în ce mai lipsit de valori, încât uităm că un copac pentru a putea dăinui are nevoie de rădăcini.
Troița pe care am sfințit-o astăzi dorim să fie o mărturie și un testament. Să rămână peste generații mărturia credinței sfinte și adevărate primită de la cei dinaintea noastră. Credința puternică și tare că suntem locuitori vremelnici ai acestei lumi iar călătoria noastră trebuie să aibă drept țintă finală Împărăția Lui Dumnezeu și viața veșnică.
Prea Sfinția Voastră, Prea cuvioși și Prea cucernici părinți, iubiți credincioși și credincioase,
Locuitorii din Herești fac parte dintr-o comunitate mică și unită aflată sub ascultarea față de Înalt Prea Sfințitul Părinte Mitropolit Teofan al Moldovei și Bucovinei și Prea Sfințitului Părinte Episcop vicar Nechifor Botoșăneanul. Această comunitate este alcătuită din 282 de familii, dintre care peste o treime, formate dintr-o singură persoană . Unitatea au dovedit-o atunci când împreună s-au așezat la poalele Codrilor Pașcanilor și prima lor grijă a fost să așeze în centrul satului Biserica. La început de lemn, Mireasa Lui Hristos - Biserica satului - s-a transformat într-o adevărată catedrală construită în timpuri când în alte părți se dărâmau biserici sub șenilele buldozerelor unei ideologii atee și materialiste. Zi și noapte au cărat materiale pentru biserică copii și femei, bătrâni și tineri conștienți fiind de pericolul la care se expun însă, întăriți de credința în Dumnezeu și bazându-se mereu pe argumentul unității: ,,unde-s doi puterea crește și dușmanul nu sporește”. Puține sun mărturiile foto sau video din acele timpuri și este lesne de înțeles de ce. Memoria acelor vremi s-a păstrat mai mult în mințile și inimile celor ce le-au trăit dar și în ADN-ul celor ce le-au urmat. Această memorie a făcut posibilă în mare măsură și construirea acestui așezământ. Întreaga suflare a satului a participat după măsura puterii fiecăruia, de la munca fizică depusă până la contribuția financiară ce a plătit înfrumusețarea și dotarea cu cele potrivite funcției liturgice.
Această troiță ne dorim să fie și un testament pentru cei ce vor veni care ,,văzând faptele noastre cele bune să slăvească pe Tatăl nostru, care este în ceruri”.(Matei 5,16)
Pentru a împlini întru totul funcția și rostul acestui monument am ales să-l închinăm Sărbătorii Înălțării Domnului- atunci cănd se face și Pomenirea eroilor neamului de vreme ce doar satul nostru a dat un număr mare de eroi jertfiți în cele două conflagrații mondiale ale secolului trecut.
Nădăjduim ca nu peste mult timp acest așezământ să primească și veșmânt pictural în interior în care credincioșii noștri să regăsească icoane ale sfinților la care au atâta evlavie.
O datorie morală este pentru mine să evidențiez în mod deosebit efortul, jertfa, timpul petrecut și priceperea de meșter a D-nului Tudorel Broșteanu cu care am colaborat în toate etapele edificării acestui monument și căruia îi sunt profund recunoscător.
Am beneficiat totodată și de un sprijin consistent și decisiv în împlinirea lucrării noastre prin implicarea D-nului Prof. Vlad Mihai Pintili, Primarul Com. Cristești, a D-nului Viceprimar Însurățelu Constantin, a Consiliului local al Com. Cristești cei ce au asigurat materialele de construcție necesare și amenajarea parcului din jur dar mai ales ne-au dat mână liberă să facem ce-am vrut noi - o troiță monumentală care să sfințească prin amplasarea ei în centrul satului, întreaga comunitate.
Mulțumim Lui Dumnezeu pentru toate și adresăm cuvânt de recunoștință tuturor celor ce au făcut posibilă împlinirea acestei lucrări și prezența noastră astăzi împreună.
Vă sărutăm dreapta Prea Sfințite Părinte Episcop și vă mulțumim că ne-ați onorat astăzi prin prezența Prea Sfinției voastre și arhiereasca binecuvântare . În semn de aleasă prețuire vă dăruim o icoană a Sfintei Cuvioase Maicii noastre Parascheva, patroana parohiei noastre și a întregii Moldove, cu gândul pe care vi-l mărturisim sincer ca atunci când o veți privi să vă aduceți aminte de noi, să ne pomeniți pe noi și toată obștea și să doriți să vă întoarceți în Biserica parohiei noastre unde să ne bucurăm împreună de Sfânta Liturghie arhierească la o dată pe care o veți alege Preasfinția voastră.
Astăzi mai marcăm o premieră. Este prima întâlnire în mod oficial a noului Părinte Protopop de Pașcani cu aleasa comunitate a credincioșilor din Herești. Cu acest prilej îi adresăm cuvânt de felicitare Părintelui Protopop Muraru Gheorghe și în semn de aleasă prețuire îi dăruim o Sfântă cruce de binecuvântare parafrazând cuvintele Părintelui Iustin de la Petru Vodă: Așa să mergeți înainte Părinte Protopop, cu Crucea înainte și preoții și credincioșii alături spre slava lui Dumnezeu și mântuirea noastră. Amin
Pr. Marius Botez
